Asigurare de viață

Pe scurt

Asigurarea de viață e un contract: tu plătești periodic o primă, iar asigurătorul se obligă să plătească suma asigurată oamenilor pe care i-ai trecut în poliță, dacă tu nu mai ești. Unele polițe doar protejează, altele adună și bani. Ghidul explică fiecare mecanism — fără să îți recomande vreunul.

Ce este asigurarea de viață

Asigurarea de viață e un contract între un om și o societate de asigurare. Omul plătește o primă — de obicei lunar sau anual —, iar societatea se obligă în schimb să plătească o sumă stabilită dinainte, numită sumă asigurată, dacă persoana asigurată moare în perioada acoperită de contract. Banii merg la beneficiari, adică la oamenii trecuți în poliță.

Legea nu obligă pe nimeni să aibă o asigurare de viață — e o asigurare facultativă. Rostul ei e ca, în lipsa ta, cei apropiați să nu rămână și fără sprijinul financiar care venea de la tine: ratele, chiria, școala copiilor să poată merge mai departe. Singura situație în care ți se cere una e la unele credite — despre asta, puțin mai jos.

Cuvintele din poliță, pe înțeles

Contractantul — cel care semnează polița și plătește primele. De cele mai multe ori e chiar persoana asigurată.
Asiguratul — omul pe a cărui viață se face asigurarea.
Beneficiarul — cine primește suma asigurată. Îl alegi tu, la semnare, și de regulă îl poți schimba pe parcurs.
Prima — banii pe care îi plătești, la termenele scrise în contract.
Suma asigurată — banii pe care îi plătește asigurătorul când se întâmplă ce scrie în poliță.

Tipurile de asigurare de viață

Sub același nume stau trei mecanisme destul de diferite. Le luăm pe rând, de la cel mai simplu. Iar înainte de toate, o lămurire: ghidul explică fiecare tip ca să înțelegi ce ți se oferă — nu îți recomandă niciunul. Alegerea depinde de situația fiecăruia.

Asigurarea de risc — numită și „pe termen"

Forma cea mai simplă. Alegi suma asigurată și perioada: un număr de ani sau până la o vârstă anume. Plătești prima pe toată durata. Dacă mori în perioada asta, beneficiarii primesc suma asigurată. Dacă perioada se încheie și ești bine, contractul se termină și, de regulă, nu primești nimic înapoi.

„Am plătit degeaba?" Nu: la fel funcționează și RCA-ul. Ai plătit pentru protecția care a existat în fiecare zi a contractului — doar că, din fericire, nu a fost nevoie de ea.

Asigurarea mixtă — cu economisire

Aici prima se împarte în două: o parte plătește protecția, ca la asigurarea de risc, iar cealaltă se strânge, an de an, într-un cont al poliței. Dacă mori în perioada contractului, beneficiarii primesc suma asigurată. Dacă ajungi cu bine la capătul contractului — la „maturitate", cum îi spun asigurătorii —, banii strânși ți se plătesc ție, în condițiile scrise în contract.

Pentru că doar o parte din primă merge spre protecție, la aceeași primă plătită protecția e de obicei mai mică decât la o poliță de risc. Nu e un defect — e alt mecanism, care face două lucruri deodată.

Unit-linked — cu componentă de investiție

Și aici prima se împarte: o parte pentru protecție, iar cealaltă se investește în fonduri, sub formă de „unități" — de aici numele. Partea investită nu e garantată: valoarea ei crește sau scade odată cu piețele financiare. La final poți primi mai mult decât ai plătit — sau mai puțin.

Diferența esențială față de celelalte tipuri: riscul investiției e al tău, nu al asigurătorului. De aceea, înainte de o astfel de poliță, distribuitorul trebuie să îți pună întrebări despre situația și așteptările tale — iar tu întreabă, la rândul tău, tot ce nu înțelegi. Pentru decizia în sine, discută cu un consultant autorizat; ghidul îți dă doar înțelegerea cu care să mergi la discuție.

De ținut minte

Niciun tip nu e „cel mai bun" pentru toată lumea. Ce ți se potrivește ție depinde de vârstă, de familie, de datorii, de venituri — lucruri pe care un ghid nu are cum să le știe. Aici înveți mecanismele; alegerea o faci împreună cu un specialist.

Asigurarea de viață la credit

Dacă iei un credit ipotecar, o întâlnești aproape sigur: banca cere, de regulă, și o asigurare de viață pe numele celui împrumutat. Rostul ei e simplu: dacă omul care plătește ratele moare, asigurătorul plătește băncii ce a mai rămas din credit, iar familia nu rămâne cu datoria.

De obicei e o poliță de risc, cu suma asigurată legată de soldul creditului: pe măsură ce datoria scade, scade și suma. Banca e trecută beneficiar pentru partea de credit rămasă; dacă suma asigurată e mai mare decât datoria, diferența ajunge, de regulă, la ceilalți beneficiari sau la moștenitori.

Înainte să semnezi, două întrebări de pus băncii: poți aduce o poliță de la un asigurător ales de tine, nu doar pe cea propusă de bancă? Și ce condiții trebuie să îndeplinească polița ca să fie acceptată? Practica diferă de la o bancă la alta, iar răspunsul care contează e cel primit în scris, pentru creditul tău.

Beneficiarii

Beneficiarul e omul care primește suma asigurată. Îl treci în poliță la semnare: pe nume, cu date de identificare, sau printr-o formulare generală — de pildă „moștenitorii legali". Poți trece mai multe persoane și, de regulă, poți împărți suma între ele, în procente.

Viața se schimbă, iar polița ține pasul: de regulă, beneficiarii se pot schimba oricând pe durata contractului, printr-o cerere scrisă la asigurător. Dacă nu ai desemnat pe nimeni, suma ajunge, de regulă, la moștenitorii legali.

Un amănunt care contează: dacă beneficiarul e trecut limpede, cu numele lui, asigurătorul îi plătește direct lui. Dacă în poliță scrie doar „moștenitorii legali", plata se face după ce se lămurește cine sunt aceștia — adică mai târziu.

Un gest care contează

Spune-le celor dragi că polița există și unde e păstrat contractul. Asigurătorul nu află singur că trebuie să plătească — cineva trebuie să îi ceară asta. O poliță despre care nu știe nimeni riscă să nu fie plătită niciodată, nu pentru că cineva refuză, ci pentru că nimeni nu o cere.

Verificarea unei asigurări de viață

E o situație des întâlnită și grea: a murit cineva apropiat și bănuiești că avea o asigurare de viață, dar nu găsești nicio hârtie. Uite pe unde se caută, pas cu pas:

Prin acte. Caută contractul de asigurare, chitanțe, scrisori sau e-mailuri de la o societate de asigurare. Polițele se plătesc și se reînnoiesc periodic, deci lasă urme.
Pe extrasele de cont. Plățile regulate către un asigurător — lunare sau anuale — sunt cel mai limpede semn că o poliță a existat.
La banca unde avea credite. La creditele ipotecare există, de regulă, și o asigurare de viață legată de credit. Banca îți poate spune dacă a fost cazul.
La angajator. Unele firme fac asigurări de viață de grup pentru angajați. Întreabă la serviciul de personal.
Direct la asigurători. Cu certificatul de deces și cu actele care îți arată calitatea — de beneficiar sau de moștenitor — poți cere fiecărei societăți să verifice dacă persoana figurează în evidențele ei.
La Fondul de Garantare a Asiguraților. Dacă societatea la care era polița a intrat între timp în faliment, de plăți se ocupă FGA. Cum funcționează fondul am explicat în ghidul despre FGA.

Un registru unic, în care să cauți de acasă toate polițele unei persoane, nu îți putem indica — verificarea se face pas cu pas, instituție cu instituție.

Cum afli procedura fiecărei instituții Ce acte se cer, pe ce formular și în cât timp vine răspunsul îți spune chiar instituția la care te adresezi: asigurătorul la care crezi că era polița sau Fondul de Garantare a Asiguraților. Întreabă-i înainte, ca să pregătești dosarul o singură dată.

Cine face regulile Asigurarea de viață e reglementată de Codul civil și de legislația asigurărilor, iar societățile care vând astfel de polițe sunt autorizate și supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Regulile care se aplică poliței tale sunt reluate, pe înțeles, în documentul de informare primit înainte de semnare.

Întrebări

Ce acoperă o asigurare de viață?

Riscul principal: decesul persoanei asigurate în perioada contractului. Atunci asigurătorul plătește beneficiarilor suma asigurată. La multe polițe se pot adăuga, contra cost, clauze suplimentare — de pildă pentru invaliditate permanentă, boli grave sau spitalizare în urma unui accident.

Ce e cuprins exact în polița ta scrie în contract și în documentul de informare pe care îl primești înainte de semnare. Regula de aur: ce nu e scris în poliță nu e acoperit. Citește și lista de excluderi — înainte să semnezi, nu după.

Cât costă o asigurare de viață?

Nu există un preț de listă. Prima se calculează pentru fiecare om în parte, după: vârsta la care semnezi, starea de sănătate — răspunzi la un chestionar, uneori se cer și analize —, suma asigurată dorită, durata contractului, tipul poliței și clauzele suplimentare adăugate. La unele polițe contează și meseria sau dacă fumezi.

Prețul real ți-l poate spune doar o ofertă făcută pe datele tale, de la un asigurător sau printr-un consultant autorizat.

Se impozitează suma primită?

Sumele plătite din asigurări au regim fiscal propriu, iar regulile diferă după tipul poliței și după situația în care se plătesc banii. Regulile fiscale se mai și schimbă de la un an la altul.

Ce e sigur de spus: înainte să iei o hotărâre bazată pe banii dintr-o poliță, verifică regimul fiscal la zi cu un contabil sau cu un consultant fiscal.

Pot avea mai multe asigurări de viață?

Da. Poți avea oricâte polițe, la același asigurător sau la asigurători diferiți — de pildă una făcută de angajator, una personală și una cerută de bancă la credit.

Spre deosebire de asigurarea de mașină, unde paguba se plătește o singură dată, la asigurarea de viață fiecare poliță își plătește, de regulă, propria sumă asigurată, independent de celelalte. Iar dacă la semnare ești întrebat de polițele existente, răspunde exact — ca la orice întrebare din chestionar.

Ce se întâmplă dacă opresc plata primelor?

Depinde de tipul poliței. La o asigurare de risc, după o perioadă de păsuire scrisă în contract, polița încetează: protecția se oprește și, de regulă, primele plătite nu se mai restituie.

La polițele cu economisire sau cu investiție, după un număr minim de ani, contractul poate avea o „valoare de răscumpărare" — o parte din banii strânși, pe care o primești dacă închizi polița înainte de termen. În primii ani, ea poate fi mică sau chiar zero. Înainte să oprești plata, vorbește cu asigurătorul: uneori există variante intermediare, de pildă reducerea sumei asigurate.

Cât e valoarea de răscumpărare pe polița ta Modul de calcul și momentul de la care ea există sunt scrise în condițiile contractului tău și diferă de la o poliță la alta. Suma la zi ți-o spune asigurătorul, la cerere, înainte să hotărăști dacă oprești plata.

Ai o întrebare care nu se regăsește aici? Scrie-ne din pagina de contact — răspundem în aceleași cuvinte simple.